sâmbătă, 6 februarie 2016

Vizita la Moscova 1

Trebuie sa recunosc faptul ca am fost crescut intr-un puternic curent anti-sovietic, care s-a rasfrant inevitabil si fata de rusi in general. Cu tot respectul catre cultura rusa, muzica, literatura, arta, dansul, sportul, foarte multe in care rusii au excelat si inca exceleaza nu m-au facut sa-i agreez, dar intotdeauna i-am respectat atunci cand au performat. In acest context, neajungand niciodata in Rusia, aveam anumite "imagini " despre Rusia, despre Moscova si mai ales despre Kremlin. In filmul de fata va prezint vizita de la teatrul Balshoi. Imaginile sunt absolut evidente dar vreau sa spun doar cateva fraze. In primul rand este impresionat prin prisma incarcaturii istorice a locului. Apoi ca se simte investitie in cultura. Se vede la orice. La cum arata picioarele scaunelor orchestrei din fosa, la felul in care arata si sunt intretinute pianele, la felul in care arata decorurile. Este un teatru de top 5 worlwide iar la asta rusii stiu sa tina si sa arate. N-avem cu ce compara din Romania. Romania e mica, optimista si calcata in picioare de baietii smecheri care o conduc si care nu au respect fata de cultura. Baietii smecheri care conduc Rusia au invatat sa aibe respect pentru cultura. Insusi tatuca Stalin avea, iar asta inseamna multe. Trebuie sa multumesc unor prieteni dragi datorita carora aceste lucruri s-au putut intampla.
https://vimeo.com/154438244

duminică, 24 ianuarie 2016

Cultura inculturii in numele "cascavalului" de publicitate sau muzician made in Romania

Jungla, ipocrizie, concurenta neloiala, promovarea (prea) facilului, mafie, cumetrie, lipsa de respect, lipsa de solidaritate si cate or mai fi...

Din pacate si o spun a nu stiu cata oara, traim intr-o tara in care muzicianul profesionist se loveste de mult mai multe probleme decat un muzician din Germania sau Anglia, spre exemplu. Mai intai ca ne raportam la o piata foarte mica, iar oferta pe piata, aproape la orice nivel depaseste pe alocuri cu mult cererea, adica sunt foarte multe trupe, sunt foarte multi oameni care canta. Si aici problema e nuantata. Sunt oameni care fac doar asta si intra in coleziune de interese cu alti oameni care au un day-job. Cel care are un day-job vede intr-un fel, spre exemplu partea legata de cat ar trebui sa fie un onorariu basic pe piata concertelor de club, spre exemplu si cu totul altfel vede unul care traieste strict din asta. Iar asta este doar o mica parte a noianului nesfarsit de probleme.  Apoi sunt tot felul de performante, unele foarte bune, iar altele mai putin bune si sunt tot felul de frustrari foarte motivate din partea unora care muncesc ani in sir intr-o scoala de muzica si  invata muzica "pe paine" si constata ca pe de-o parte asta nu ii aduce mari beneficii, iar pe de alta parte vede cum un sistem construit mafiotic si clientelar referindu-ma aici la sistemul productie-promovare-vanzare la nivel mainstream exista niste domnisoare si domni care nu trec de nivelul de competenta al clasei a 5-a de la liceul de muzica care sunt promovati si se numesc indeobste artisti. Pe de alta parte a ramas un nivel crescut de piraterie care gatuie piata si asa modesta, iar ceea ce indeobste deranjeaza din ce in ce mai multa lume este fuga aceasta necontenita dupa bani pe relatia produs simplu (simplist) dat la public(bizoni) consumat, promovat pe canale care urmaresc in primul rand atragerea de "cascaval"de publicitate si intr-o consistenta mult prea vasta a eludarii unei orientari macar catre mai multa calitate si mai putin comercialitate. Institutiile statului manifesta o mare lipsa de interes fata de toate acestea.
Apoi este o lipsa acuta de canale care ar trebui sa promoveze muzica si ca produs cultural. Prin alte tari treaba asta este sustinuta si de diverse autoritati fie la nivel de stat fie la nivel de comunitati mai mici. Romania, se zice ca nu isi permite asta atata vreme cat nu sunt bani de spitale, de scoli, de drumuri, de asistenta sociala si de sanatate coerenta si cate si mai cate. Un astfel de demers ar parea o tichie de margaritar pentru un chel. Ceea ce este oarecum salutar este internetul cu conditia sa stii sa il folosesti, cu conditia sa stii cum sa investesti niste bani pe care, se presupune ca deja ii ai si astfel sa iti creezi mica ta industrie de productie, promovare si vanzare de muzica originala. Din pacate si asta in Romania este destul de la inceput. Un sindicat, spre exemplu, este efectiv imposibil de realizat tocmai datorita acestui imens corolar de interese foarte diferite. De aici si alte probleme cum au fost deja manifestate prin media destine dramatice ca cele ale lui Johnny Raducanu sau Gil Dobrica, de exemplu, oameni care au sfarsit foarte nedrept. Asumarea manfestarii artistic-muzicale intr-o astfel de jungla este o hotarare complicata si destul de dramatica, dar pe de alta parte si comica sau tragi-comica. Multi au ales sa renunta la acest circ si s-au lasat de cantat sau au plecat din tara. A fi muzician profesionist in Romania, fara a avea o umbrela si asa schimonosita din partea statului (ma refer aici la institutiile muzicale din Romania unde bineinteles ca e o alta jungla)este un demers si un drum extrem de sinuos, pe care il cunosc foarte bine la mai toate nivelurile de afisare si competenta, iar cei care aleg asta acum sau mai tarziu trebuie sa stie ca trebuie sa fie pregatiti si de iad dar si de rai. Inchei prin a mai spune inca odata: a fi muzician este o profesie dar mai ales o arta. Muzicianul trebuie respectat ca atare si o spun pentru ca de fapt in Romania nu este repectat si mai ales este confundat cu tot felul de alte lucruri. Muzica este o arta care trebuie pretuita si la propriu si la figurat cu alte cuvinte muzicianul nu se distreaza ci munceste, ba mai mult "arde", artistic vorbind.
Cel mai mare pacat in aceasta pseudo-comunitate muzicala din Romania este egoismul si nepasarea si aici ma refer la cei din interiorul breslei. Grav mi se pare ca asta nu se poate schimba niciodata.




joi, 21 ianuarie 2016

Cultura muzicala din Romania - un hit imitat prost de la marginea civilizatiei occidentale

Nu sunt un rocker prin excelenta, insa am fost in preajma fenomenului de pe vremea cand Iris canta la "Turturele" (casa de cultura a sectorului 4 din Bucuresti) adica incepand cu anii 80' si pana mai azi cand intalnesc trupe rock cu baieti si fete de 16-17 ani repetand prin diverse catacombe nestiute de nimeni de-a lungul si de-a latul Bucurestiului, sau Timisoarei, de pilda. Am promovat fenomenul dintotdeauna atunci cand am putut ca si jurnalist muzical. Evident ca am asistat si am participat la fenomenul  jazz-blues din Romania, iarasi intr-un fel sau altul. In general lumea rock-ului si lumea jazz-ului sau blues-ului din Romania este destul de restransa, in cazul jazz-ului sau blues-ului chiar foarte restransa. Pretind ca pot vorbi, asadar, in cunostiinta de cauza si din perspectiva muzicianului dar si din perspectiva cronicarului. Probabil ca sunt cateva sute de tineri care canta in diverse trupe care traiesc si mor mai repede sau mai tarziu, alte cateva sute de tineri si mai putin tineri care sustin prin promovare, management si productie mediatizand acest fenomen si alte cateva zeci de mii de tineri si mai putin tineri care consuma acest fenomen. In toata aceasta conjunctura, se intampla cateva lucruri absolut evidente:
1. Exista o doza foarte mare de voluntariat si de servicii contra servicii, care arata pe de-o parte gradul de interes dar si entuziasmul colectivitatii dar si dezinteresul total al societatii, in mare parte.
2. Exista o doza foarte mare de respingere reciproca intre aceasta masa de oameni entuziasti si tot ce inseamna indeobste media si mainstrem-ul propriu-zis.
3. Evident ca underground-ul prin definitie trebuie sa fie o chestie mai misterioasa, la care trebuie sa faci ceva eforturi pentru a-l putea explora si mai ales pentru a-i fi parte, numai ca unul este acest pachet de reguli ale jocului si alta este pachetul de riscuri, de umilinta si dezamagire cronica cu care vine societatea romaneasca, aproape ca un bonus perfid peste aceasta, pana la urma, poveste frumoasa
Ceea ce este profund si face diferenta intr-o maniera absolut evidenta, fie ca e vorba de muzica din pivnitele anilor 80' sau a celor din 2016 din Romania si undergroundul din Germania sau Anglia spre exemplu este mentalitatea oamenilor, acel mental colectiv in care cetateanul de rand din Southampton sau din Hansa-Homburg, omul de pe strada, are un pachet de prejudecati, in minte, total diferit vis-a-vis de muzica in general sau fata de rock-blues-jazz in special, fata de cetateanul similar din Tecuci, Faurei sau chiar Bucuresti. Aceasta diferenta a avut are si va mai avea multe de spus in ceea ce priveste interesul, atentia, respectul si pretuirea pe care o poate avea o colectivitate fata de un fenomen  artistic. Acel tip de educatie care ii spune celui din Southampton, in genere si nu ii spune celui din Faurei ca trebuie sa respecte si ceea ce nu ii place sau agreaza fie ca el ajunge patron de aprozar sau parlamentar european.





video

luni, 18 ianuarie 2016

Talentul ca si povara. Muzica si Romania sau baba si mitraliera.



Este un subiect despre care se vorbeste foarte putin in Romania. Oamenii indeobste isi inchipuie ca a fi muzician este ceva simplist. Mai exact muzicienii sunt cei care canta muzica clasica, prin "clasica" intelegandu-se muzica ce se canta la filarmonica sau la opera. Daca esti in zona jazz, blues, rock, pop, foarte putini isi pun problema ce esti sau cu ce te ocupi, sau daca castigi din asta, sau daca nu cumva esti neserios sau ciudat. Cu siguranta nu esti muzician. De cele mai multe ori esti "baiat". Adica baietii de la Holograf sau de la Iris. Unii dintre ei au in jur de 60 de ani. Iti vine sa ii spui unui profesor universitar sau unui doctor, in varsta de 60 de ani, baiatu' de la catedra sau baiatu' cu bisturiul? Ma gandesc ca nu...E mult de vorbit pe acest subiect. Culmea este ca am ocazia sa discut cu oameni foarte deschisi la minte carora li se pare normal sa fie asa. Dar nu este normal. Este anormal, ba chiar as spune ca este discriminant. Este vorba, de fapt, despre o lipsa de respect latenta din partea societatii romanesti catre breasla muzi(cienilor)cantilor care provine din doua zone: pe de-o parte din primitivismul societatii romanesti fata de acest subiect legat de oamenii de muzica din Romania, iar pe de alta parte vine din lipsa totala a vreunui demers din partea breslei de a se coagula, de a avea un cap si o coada si care, evident, ca isi merita soarta. In fine... vorbesc aici, in acest material despre copilul care (Doamne fereste!) este talentat la muzica.


video

miercuri, 23 decembrie 2015

Din nou impreuna cu Iris simfonic dupa 15 ani




Textul care urmeaza a aparut intr-un articol al lui Alex Revenco, din octombrie 2009, despre un eveniment care se intampla in octombrie 2000. Iris Athenaeum.
Acum in decembrie 2015, dupa reeditarea de la sala Palatului din 22 decembrie si in preambulul unui prezentari despre aceasta din urma mi se pare interesant sa readuc acest text din care reiese starea de atunci, care practic s-a transpus aproape identic acum, dupa 15 ani.

5.10.2009 00:00

AMINTIRI DESPRE IRIS ATHENAEUM


5 octombrie 2009
Othello a fost liantul
Autor: ALEX REVENCO

Florentin Milcoff a făcut orchestraţia, el ştia ambele "dialecte" muzicale. Şi al celor din orchestra simfonică şi al celor de la Iris. Iată ce spune Florentin despre concertul de la Sala Palatului şi turneele ce au urmat: "În mai puţin de o lună se împlinesc nouă ani de la acel eveniment... au fost puţine momente speciale în viaţa mea, iar acela în întregul lui a fost un moment special... nu făcusem nici unul aşa ceva.


A venit colegul meu Mihai Godoroja să mă întrebe dacă nu vreau să mă ocup de aranjamentul muzical pentru o orchestră simfonică ce urma să cânte împreună cu Iris. De Iris începusem să mă apropii din 1999 când am colaborat la albumul «Iris 2000». Când am aflat că urma să fac orchestraţia am avut sentimente contradictorii: unul era o imensă provocare, iar altul ceva aproape de blocaj... nu îmi era străin domeniul, dar, practic, era pentru prima oară când trebuia să scriu «pe bune» pentru o orchestră de 80 de persoane, başca să scriu şi o uvertură. «Cum să sune uvertura?», întrebam în stânga şi în dreapta, «să sune... nu ştiu... las' că ştii tu mai bine». Am hotărât până la urmă sa fie o poveste «pe scurt» a «corabiei cu pânze» sau a «trenului fără naş» care se numeşte Iris. Înainte de toate, o mică poveste... la Casa de cultură a Sectorului 4,  în primăvara lui 1983 cântam într-o trupă rock, una din cele 20.183 de trupe care s-au născut şi au murit aproape instantaneu de când se cântă cu chitare în România. Seara însă a fost închisă de Iris. Am rămas cu toţii... Mă uitam la Cristi ca la un extraterestru... Probabil că sunteţi tentaţi să mă întrebaţi dacă mă gândeam atunci că am să ajung să cânt cu Cristi?... Ei bine nu mă gândeam...

SENTIMENTUL DE ZID
Am început repetiţiile «simulate» cu Iris... Simulatorul de orchestră era un calculator cu aranjamentul orchestral redat pe boxe peste care cânta Iris... a mers destul de bine treaba... apoi în partea cealaltă cu orchestra simfonică... toate bune şi frumoase până s-au întâlnit la Teatrul Masca pentru repetiţii comune. Au fost ca să zic aşa două momente de blocaj: unul, atunci când Nelu a «dat beţe» şi Iris a început să cânte, iar orchestra împreună cu dirijorul au rămas ca la dentist, fără să scoată un sunet, iar altul, atunci când Traian, dirijorul orchestrei a spus tuturor: «Bun... haideţi acum să reluăm de la măsura 35... unu, doi, trei» şi... orchestra a început să cânte, dar de data asta băieţii de la Iris zâmbeau şi erau nedumeriţi... Am inţeles că eu trebuia să fiu liantul dintre ei, deoarece eu ştiam ambele «dialecte» muzicale: cel al orchestrei simfonice şi cel rock, de la Iris. Treaba a început să funcţioneze, ba mai mult unii instrumentişti din orchestră îmi spuneau: «Auzi, moşule... înainte mie nu-mi plăceau rockerii ăştia de la Iris, dar acum parcă simt altfel muzica lor, îmi place!»... Spectacolul de la Sala Palatului ce să zic,... n-am ce să spun... a fost cel mai frumos spectacol din viaţa mea trăit vreodată pe scenă şi vă rog să mă credeţi că în peste 25 de ani de activitate am cântat pe unde nici nu vă trece prin cap, dar acel spectacol din 27 octombrie 2000 a fost unul din momentele în care m-am simţit cu adevărat artist pe scenă. E un spectacol în sine să cânţi cu Iris pe scenă, mie mi-au dat sentimentul de zid, iar Cristi are pur şi simplu har de la Dumnezeu. Sunt foarte puţini artişti în România care au har, dar el este unul dintre ei. În acea seară, sala a fost principalul artist, a fost un public absolut extraordinar care a cântat nonstop, a aplaudat, a fluierat şi a ţipat, atmosfera a fost absolut incendiară. Au urmat apoi două turnee, "Iris Athenaeum" şi Iris Digital Athenaeum, în 2000 şi 2001".

"A fost cel mai frumos spectacol din viaţa mea trăit vreodată pe scenă şi vă rog să mă credeţi că în peste 25 de ani de activitate am cântat pe unde nici nu vă trece prin cap, dar acel spectacol din 27 octombrie 2000 a fost unul din momentele în care m-am simţit cu adevărat artist pe scenă."
Florentin Milcof 

Iris - Athenaeum (live) - Vol. 1
Zone Records
2000


1.    Uvertura (varianta de studio)
2.    Trenul fara nas
3.    Ultimul mic dejun al lui Bon
4.    Vis pierdut
5.    Floare de Iris
6.    Baby
7.    Ultima toamna
8.    Soldier Of Fortune
9.    Nu vor / Somn bizar
10.                 Adagio
11.                 Somn bizar
12.                 De vei pleca (varianta TV - acustica)

(1) - Compozitie: C. Minculescu, N. Dumitrescu, Boro, Valter Popa, Adrian Ilie, 
M. Godoroja, 'Othello' Fl. Milcoff; Orchestratie si interpretare: 'Othello' Fl. Milcoff

(2) - Compozitie: M. Popescu; Text: A. Paunescu / Cristi Minculescu: vocal; 
Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica; 
Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano; 
Adrian Fundescu: clape)

(3) - Compozitie: Boro, V. Popa, M. Godoroja; 
Text: M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; 
Valter Popa: ghitara electrica; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; 
Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape)

(4) - Compozitie: C. Minculescu; 
Text: C. Minculescu, M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; 
Valter Popa: ghitara electrica

(5) - Compozitie: C. Minculescu; Text: C. Minculescu / Cristi Minculescu: vocal; 
Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica si acustica; 
Ionut Bogdan stefanescu: flaut; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; 
Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape)

(6) - Compozitie: C. Minculescu; Text: C. Minculescu / Felicia Filip: vocal; 
Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; 
Valter Popa: ghitara electrica si acustica; 
Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano;
 Adrian Fundescu: clape)

(7) - Compozitie: M. Alexandru; Text: C. Minculescu / Felicia Filip: vocal;
 Cristi Minculescu: vocal; Valter Popa: ghitara acustica; 
Mihai Alexandru: ghitara acustica

(8) - Compozitie: R. Blackmore, D. Coverdale; 
Text: D. Coverdale / Cristi Minculescu: vocal; Johnny Raducanu: grand piano

(9) - Compozitie: V. Popa - Boro, M. Godoroja; 
Text: M. Godoroja / Adrian Pintea: recitativ; Valter Popa: ghitara, Roland digital effects

(10) - Compozitie: T. Albinoni / Valter Popa: ghitara, Roland digital effects; 
Adrian Fundescu: clape

(11) - Compozitie: Boro, M. Godoroja; 
Text: M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; 
Valter Popa: ghitara electrica; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; 
Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape)

(12) - Bonus track - Compozitie: D. Coverdale; Text original: D. Coverdale; 
Text adaptat: C. Minculescu, M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; 
Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica si acustica; 
Othello: clape

Înregistrari: Sala Palatului, Bucuresti, 27 octombrie 2000 (2-11); 
Sampling studio Gheorghe Emanuel 'Fisa', octombrie 2000 (1); 
Studio Yamaha / Studio 'Pipai' VDV Music, mai 2000 (12)
Te




vineri, 18 decembrie 2015


Ceea ce urmeaza aici este o postare mai veche.
Mi se pare insa, in continuare foarte interesant de stiut.
Este vorba de destinul unei tari care in 1945 a fost considerata de ONU cea mai saraca tara din lume.
Este vorba de destinul unei tari care acum, de mai bine de 20 de ani este o putere economica.



Coreea de sud - vazuta de mine in 2011

12.04.2011 00:00

COREEA DE SUD 1

Imi propun aici sa inregistrez anumite ganduri si consideratii personale despre o realitate cu care ma confrunt pentru prima data in viata mea. Extremul orient. Sunt in Coreea de sud de ceva timp si voi mai sta inca ceva timp si cred ca e important sa scriu despre aceasta tara.
Mai intai de toate,evident ca cea mai obisnuita cale de a ajunge aici este avionul si primul contact este aeroportul. Aeroportul Incheon din Seul. Aeroport mare. Parti pozitive. Bine organizat. Mai ales transportul. Parti negative. Multe formalitati. Chestionare de completat.
Apoi cu masina pe autostrada pana in oras. Patru benzi pe sens. Pe alocuri aglomerat. Practic Seul-ul este impartit de un rau , de-o parte, partea veche a orasului , de cealalta, parte partea noua a orasului.In partea veche contraste destul de mari (daca te duci pe niste stradute zici ca esti pe la noi prin Ferentari sau intr-un orasel mic gen Ciulnita sau Bals)si dupa doua trei strazi vezi blocuri de 15-20 de etaje,iar pe cealalta parte a raului blocuri de otel si sticla de peste 35-40 de etaje. Inca mai sunt semnele faptului ca aceasta tara, la un moment dat dupa cel de-al 2-lea razboi mondial era realmente cea mai saraca tara din lume. Acum este a 12-a putere economica a lumii…In primele 2 zile am stat intr-un motel cam de 2 stele,ok dealtfel, langa un show-room Phillip Morris din Seul. Tot acolo e si o posta. Altele nu stiu despre locul in care am stat. Camera de motel nu era tocmai rea,curatica si mai ales cu incalzirea in podea. In baie cam frig…dar una peste alta ok. Am fost la un mall destul de mare si de retea,am vazut eu mai tarziu. E-mart se numeste si era langa o gara din Seul. Despre preturi. Sunt cam ca in Romania,pe alocuri mai jos adica lucruri mai ieftine. Ca de exemplu tigarile care costa 2,5 woni oriunde te-ai duce (aproximativ 7,5 lei ar fi in Romania)destul de putine branduri internationale si multe de-ale lor. Observatii interesante in acest mall,dar si in altele. In zona de mancare o gramada de fete frumos imbracate si zambitoare fiecare cu raftul ei iti prezenta marfa si te imbia sa cumperi. La anumite raioane cu mancare traditionala erau niste tipi care efectiv isi prezentau marfa tipand (ca la noi in piata). Mie mi s-a parut un pic bizar,asta din partea a doua…Apoi la electronice fiecare vanzator te invita la standul lui si iti promitea discount (asta mi-a adus aminte de turci, ptr ca si ei fac la fel dar nu in mall-uri ci pe strada in fata buticului fiecaruia).
Peste tot in Coreea de sud,daca intri intr-un birou sau in casa cuiva,sau in moteluri trebuie sa te descalti. Mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc dar pana la urma mi se pare destul de ok.
Am fost intr-un restaurant cu specific coreean, impreuna cu agentii nostrii de aici.

Iata ce am intalnit documentandu-ma despre bucataria coreeana:
Inconjurati de apa din trei parti, coreenii utilizeaza pestele ca ingredient de baza in bucataria lor. Au la indemana o nesfarsita sursa de peste si fructe de mare – red snapper, cambula, peste ac, peste luna, sola, biban de mare, cod, ton, heringi, macrou, stridii, creveti, scoici, midii, melci de mare si castraveti de mare, ca sa numim doar o mica parte dintre ele. Tarmurile sunt si ele o sursa de vegetale marine (alge) pe care coreenii le mananca de secole, de exemplu kelp.
Muntii, care ocupa cea mai mare parte a tarii, aduc si ei o gama variata de verdeturi aromate, ciuperci, legume si radacinoase. Campiile sunt destinate agriculturii. Tehnicile moderne au permis Coreei cultivarea unui numar mare de fructe, graunte si vegetale: cartofi, morcovi, fasole soia, ceapa, ardei grasi, mere, prune, piersici, struguri. Insula Cheju care se bucura de o clima tropicala are aportul sau de tangerine si portocale.
Cu cat ne aflam mai in sudul peninsului, mancarea devine mai picanta, mai condimentata si mai sarata. Ca un lucru deosebit pentru o tara din Asia, carnea de vita este cea mai populara.
Coreea are o clima cu veri fierbinti si ploi indestulatoare (ideala pentru agricultura, in special pentru orez) si ierni foarte reci.
S-a nascut astfel o traditie coreeana a conservarii pestelui si legumelor pentru a-si asigura rezerva de hrana pe perioada iernii. Toate felurile de peste si fructe de mare, ca ansoa, creveti, stridii, cod, caracatite sunt murate, sarate si uscate, in timp ce legumele sunt murate si transformate in kimchi.
In fiecare toamna, cantitati mari de vegetale sunt recoltate pentru prepararea unei mari diversitati de kimchi. Acestea sunt ambalate in vase de pamant enorme care sunt ingropate in pamant, afara, si lasate acolo pana cand sunt folosite.
Sunt multe de spus despre aceasta parte a lumii. Voi reveni

COREEA DE SUD 2


Continui asadar serialul despre Coreea de sud. Despre strazi…foarte largi,foarte curate si aici ma refer la principalele strazi,in rest strazi intortocheate,specific asiatice,dar curate si foarte curate. Civilizatia strazii exista. De foarte putine ori am auzit claxoane pe strazi,iar soferii sunt politicosi, mai exista si “uscaturi” dar foarte rar si la un nivel hai sa-I spunem acceptabil. Ceea ce vreau sa spun este ca, de multe ori este foarte aglomerat dar civilizatia strazii se respecta cu strictete si oarecum natural.
Poate am mai spus…reteaua de transport este foarte bine pusa la punct si nu exagerez cand spun foarte…exemple: un tren express care leaga Seul (aflat in nordul tarii) de Busan (aflat in sudul tarii)parcurge vreo 450 de km cu tot cu vreo 5 opriri in ceva mai putin de 3 ore. Apoi aceste trenuri sunt programate la 45-60 de minute,iar intre anumite ore chiar la 20 de minute…iar asta spune multe.
Apoi au retea vasta de transporturi cu autobuzul intra si extra urban, metrou si nu in ultimul rand avionul,des uzitat. Au renuntat la tramvaie, le-au avut dar spun ca au renuntat la ele ptr ca nu erau practice…aviz amatorilor…taxiurile,cel putin aici in Busan mi se par destul de ieftine,oricum foarte comfortabile(marea majoritate a masinilor sunt limuzine)si important de mentionat: toate au psoibilitatea de a plati cu cardul si mai ales nici un taximetrist nu comenteaza atunci cand vrei sa mergi pe o distant mai mica. Toate taxiurile costa la fel. Sunt 2200 de woni pornirea si aproximativ 3000 de woni in jur de 5-6 km (adica un pic peste 2 dolari americani)
Iata acum cateva date despre geografia acestei tari
Coreea de Sud ocupă teritoriul sudic al Peninsulei Coreea care pătrunde în mare aproximativ 1 100 km. Această peninsulă muntoasă este înconjurată la vest deMarea Galbenă, la est de Marea Japoniei și în sud de Strâmtoarea Coreea și Marea Chinei de Est. Suprafața totală a țării este de 99 617,39 km².
Coreea de Sud poate fi împărțită în patru mari regiuni:partea estică cu munți înalți și câmpii litorale înguste;partea vestică cu vaste câmpii litorale, râuri și dealuridomoale partea sud-vestică cu munți și văi partea sud-estică dominată de întinsul bazin al Râului Nakdong.Teritoriul țării este predominant muntos și este, în mare parte, neutilizabil în agricultură. Zonele de șes constituie doar 30% din suprafața totală.Aprope 3 000 de insule, majoritatea nelocuite, aflate pe coasta vestică și estică, intră în componența teritoriului Coreei de Sud. Insula Jeju se află la aproximativ 100 kilometrei sud în largul Mării Chinei de Est. Este cea mai mareinsulă, cu o suprafață de 1 845 km². Aici se atinge cea mai ridicată altitudine, de 1 950 metri pe vulcanul stins Halla-san. Alte insule mai sunt Ulleungdo și Liancourt Rocks, care este situată la cea mai mare distanță în largul mării dintre toate insulele, și Insula Marado, care este cel mai sudic punct. Liancourt Rocks este una din numeroasele insule disputate cu Japonia[11], iar Ulleungdo este nelocuită.
Clima este temperată cu precipitații bogate în timpul verii și ierni care pot fi foarte friguroase. În Seul, temperatura medie a lunii ianuarie variază între -7 °C și 1 °C, iar temperatura medie a lunii iulie variază între 22 °C și 29 °C. În partea de sud, temperaturile sunt mai ridicate iarna și mult mai scăzute în depresiunile intramontane. Cantitatea de precipitații este concentrată între lunile de vară, din iunie până în septembrie. Coasta de sud este locul unde se produc taifunurile târzii, cu vânturi puternice și precipitații abundente. Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 1 370 mm/m2 an în Seul și 1 470 mm/m2 an în Busan.
Vegetația corespunde florei manciuriene apărute la contactul dintre pădurile temperate boreale (taigaua) și vegetația subtropicală și tropicală meridională. Pădurile ocupă în ansamblu peste 70% din suprafața peninsulei. De mare valoare economică sunt cedrul coreean, molidul negru și argintiu, pinul roșu, stejarulteiulcastaniu, dafinul, stejarul semperviriscent, ginkgobambusul etc.
Fauna este diversă și cuprinde unele specii de interes cinegetic: tigrul de Ussuri, pantera, ursul brun, ursul negru, lupul roșu, jedrul cu gușă galbenă, pisica salbatică, cerbul nobil, cerbul pătat, elanul, veverița, iepurelefazanii etc.
Iar acum cateva informatii despre economie
Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial și face parte din categoriațărilor dezvoltate. Are a douăsprezecea economie la nivel mondial și a treia înAsia, după Japonia și China. Cel mai mare partener comercial și de export al Coreei de Sud este, astăzi, China. Țara a avut o creștere economică rapidă datorită exporturilor de produse finite, fiind una din cei Patru Tigri Asiatici[9]. Cele mai importante ramuri ale industriei sunt construcția de automobile, de semiconductoare, de electronice (Samsung și LG Electronics), de nave și industriasiderurgică.
Petrolul extras din Insula Jeju este prelucrat în rafinăriile de la Yosu și Ulsan. În industria siderurgică sunt folosite minereuri de fier extrase de la Chongju și Yangyang, cărbuni cocsificabili extrași, în special, de la Samchock și lemn. Cele mai mari centre siderurgice sunt Inchon și Insula Jeju. Principalele produse chimice sunt acidul sulfuric, soda caustică și soda calcinată, îngrășămintele azotoase și chimice, concentratele complexe și produsele petrochimice (cauciuc, mase plastice, etc) care se produc, în special, la cel mai mare centru petrochimic, cel de la Ulsan. În domeniul construcției de automobile, țara se află pe locul al cincilea pe glob, cei mai mari producători fiind Hyundai și Kia Motors[10]Agriculturapolarizează 12% din populația activă, dar, deși este foarte productivă, nu asigură necesarul intern. Pe jumătate din suprafața agricolă se cultivă orezul, pe 11% din terenuri orz, iar pe restul se mai cultivă batate, tutun și soia. Pescuitul reprezintă, la rândul său, o altă ramură importantă, plasând Coreea de Sud pe locul 9 în lume.

COREEA DE SUD 3

Continui aici prezentarea Coreei de sud. Am avut ocazia sa o cunosc pe Georgeta Aldescu,prezenta aici la studii de 2 ani si jumatate. Mi s-a parut o oportunitate sa va prezint aici parerile ei despre Coreea si coreeni. Eu sunt aici de 2 luni si jumatate,iar ea de 2 ani si jumatate si mi se pare ca este foarte potrivit ceea ce spune si foarte interesant…




1.Am sa te rog pentru inceput sa te prezinti in cateva fraze.
Ma numesc Georgeta Aldescu, am 24 de ani. In iunie 2008 am absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti, Sectia Japoneza-Coreeana. In Aprilie 2008 am fost selectata pentru a lua parte in programul de burse de studiu oferite de guvernul coreean candidatior din peste 50 de tari. Programul are la ora actuala burse de undergraduate si master, dar in acea vreme nu era valabila decat cea de undergraduate. La o zi dupa ce am sustinut lucrarea de licenta am luat avionul spre Coreea de Sud. Mi-am dorit intotdeauna sa locuiesc pentru o vreme intr-o tara cu o cultura diferita de a noastra si sa invat cat mai multe limbi straine. Am studiat japoneza in liceu, apoi la facultate alaturi de limba coreeana. In Coreea de Sud am cunoscut multi colegi chinezi si arabi, iar momentan studiez chineza si araba. Sunt foarte fascinata de aceste experiente culturale din care invat atat de multe lucruri.

2.Vorbim despre Coreea de sud. Esti aici de o buna bucata de vreme.
Cum ti se pare invatamantul in general si invatamantul universitar in Coreea?

Au trecut 2 ani si jumatate de cand am sosit in Coreea. Acum sunt studenta in anul 3 la Universitatea Paichai din orasul Daejeon. Specializarea mea este designul vestimentar si designul textil. La fel ca in Romania, invatamantul din Coreea de Sud este sistematic si bazat pe cantitate. Numai ca aici studentii nu trebuie sa memoreze doar formule la stiintele exacte, dar si la limba materna sau engleza. Ei memoreaza, de exemplu, la engleza cuvinte si expresii gramaticale intregi, fara sa fie lasati sa gandeasca in limba respectiva. In liceu au cursuri de dimineata pana la ora 17. Apoi iau cina si merg la scoli pregatitoare unde recapituleaza ce au invatat la scoala sau isi fac temele. Asta dureaza pana la ora 22. Desi invata atat de mult majoritatea tinerilor coreeni de astazi nu au auzit de Romania sau cred ca e un fost stat URSS, ori cred ca pe continentul european engleza e limba materna. Socant a fost faptul ca multi dintre colegii mei nu au auzit ca exista un continent numit Africa sau ca in nord exista tari arabe cu populatii caucaziene si nu bastinase (prietenul meu e marocan si multi confunda Maroc cu Monaco sau se mira ca el e din Africa si nu-i ‘negru’).  Bineinteles ca profesorii universitari sunt cei care salveaza turma. O profesoara de franceza l-a citit pe Cioran in franceza si i-a tradus vreo 2 volume in coreeana. Unui alt profesor de franceza ii place Enescu si l-a citit si pe Eminescu . Putem trage concluzia ca desi petrec mai mult timp la scoala si la biblioteca decat romanii, in ceea ce priveste calitatea invatamantului pre-universitar sunt in urma noastra.

3.Colegii tai cum sunt? Mai sunt si alti straini? Parerea lor despre Coreea cum e?

Colegii mei coreeni sunt prietenosi si deschisi. Sunt usor intimidati de straini si sunt mereu surprinisi ca unii pot vorbi limba lor. Imi spun « Ce bine, credeam ca trebuie sa exersez engleza ». Altii nu vor sa vorbesca in coreeana deloc. Ei cred ca orice caucazian e un bun partener de a invata engleza asa ca vor incerca pe cat posibil sa-ti vorbeasca in engleza. Colegii mei ma ajuta mereu si uneori imi cer ajutorul, mandri ca au o colega straina. Alti colegi straini sunt la fel de multumiti de anturajul coreean.

4.Poti face o comparatie intre invatamantul din Romania cu cel de aici? Te rog sa detaliezi

In cazul facultatii anul 3 de facultate aici echivaleza cu anul 1 de facultate in Romania. Studentul are un nr fix de credite necesar absolvirii si isi poate alege cursuri dupa cum doreste. Cred ca acest lucru este foarte satisfacator si il ajuta pe acesta sa-si dezvolte o anumita responsabilitate fata de viitorul sau. Cursurile sunt usor de ascultat, dar foarte plictisitoare. Profesorul isi pregateste cursul in format PPT si foloseste video-proiectorul. Vorbeste 3 ore cu pauza de 10 minute. si apoi studentul pleaca acasa obosit. Se dau multe referate sau PPT de grup, care vor conta la punctajul final. Asta este pentru profilul socio-uman. Pt profilul stiintific se insista mult pe practica. Eu am cursuri tehnice de tipare si experimente in chimio-fizica textila, iar teoria invatata pe scurt in cateva saptamani o aprofundam un semestru intreg in experimente si practica. Examenele finale sunt in cazul meu pline de proiecte si referate de cercetare. Este folositor si interesant pt ca imbinam arta, cu tehnica si cu stiinta. Sistemul de invatamant coreean e facut sa pregatesca specialisti in orice domeniu si de aceea tara lor est atat de dezvoltata.Comparand invatamantul romanesc cu cel coreean putem spune ca in Romania nu avem libertatea de alegere a cursurilor, dar ni se da sansa sa ne folosim intelectul si putem avea discutii cu profesorul pe tema cursului (exceptand stiintele exacte sau tehnice unde nu ai cum sa iti dai cu parerea), putem aduce idei noi unui anumit concept etc. Aici profesorul vorbeste, iar studentii tac si  pt examen memoreaza mot-a-mot cursul disponibil pt download pe site-ul facultatii.

5.Cum se distreaza studentii in Coreea?

Facultatea este singura perioada din viata cand coreenii se simt liberi, iar preocuparile lor la facultate sunt inca adolescentine in viziunea unui roman. Distractia nr 1 este alcoolul. Aici este normal sa mergi sa bei cu prietenii, iar consumul de alcool este ritualic. Reprezinta un mod de comunicare, de imprietenire, de eliberare a frustrarilor. E normal ca fetele si baietii sa bea la gramada, sa se imbete si sa joace ‘jocuri de alcool’. Ei nu vad nimic sexual si promiscuu in acest comportament. Ziua se termina noaptea tarziu, iar imagini cu fete bete carate de baieti in spate catre camin este ceva zilnic in Coreea. A doua distractie ar fi karaoke. Fie ca sunt beti sau nu le place sa mearga la salile de karaoke si sa-si verse grijile in microfon. Majoritatea canta foarte bine, dar pt ei nu vocea e importanta, ci atmosfera

6.Cum ti se pare societatea coreeana? Sunt ei coreenii mai tristi sau mai veseli?
Au o viata indestulatoare si plina de satisfactii sau nu? Poti face o comparatie intre ei si romani? Dar intre ei si occident?

Societatea este usor frustranta pt mine, deoarece este plina de reguli si clisee. Exista reguli pt orice, iar abaterea este motiv de teama. De aceea, intr-o societate stricta au creat si o lume antagonica, ce merge in extrem. Ei sunt mai veseli ca romanii pt ca le place sa bea, sa cante si sa danseze in afara ocaziilor speciale. Dupa munca, dupa studiu toata lumea merge sa ia masa impreuna si sa bea etc. Cel mai batran trebuie sa plateasca, dar isi rezerva dreptul de a fi distrat de catre cei tineri.
Coreenii nu au timp sa se gandeasca daca viata lor e satisfacatoare sau nu. Sunt ca niste mici robotei preocupati fiecare de rolul sau. Dar avand acces usor la educatie, venituri bune si facilitati tehnologice cred ca sunt satisfacuti. Mai ales cei care viziteaza alte tari straine, sunt mandri de tara lor. Se lauda cu toalete lor curate si prezente la tot pasul. Aici au dreptate, deoarece dupa japonezi sunt pe locul 2 in lume la toalete multe si curate.Comparativ cu europenii, coreenii sunt mai muncitori, mai practici, mai putin exteriorizati si deloc liberi.

COREEA DE SUD - 4

continuarea interviului cu Georgeta Aldescu

7.Care sunt principiile de viata ale coreeanului de rand?Care sunt valorile lui?
Care crezi ca este "motorul" lor de dezvoltare?

In aceasta cultura, cladita pe principii confucianiste respectul pt cineva mai mare ca tine este esenta societatii. La romani exista respectul pt varstnici, dar aici pana si diferenta de un an dintre 2 persoane creeza bariere. Persoana inferioara va folosi un limbaj de politete, se va apleca si saluta de fiecare data cand va intalni superiorul si ii va asculta sfaturile cu strictete. Aici nimeni nu comenteaza decizia sefului, iar nerespectarea ei aduce pedeapsa intregii comunitati. Persoana superioara are rolul de a ghida si ajuta inferiorul. Este o cultura ce pare militarizata, dar in realitate ei nu sunt responsabili si activi. De aceea au nevoie de modele de viata. Schimbarea si initiativa e o bataie de cap asa ca nu ii caracterizeaza
Pe langa respectul pentru cei varstnici, este si respctul si datoria fata de societate. Ei se gandesc mereu ce va crede lumea despre ei, de aceea cultura lor e plina articii sentimentale. Te intreaba daca ai mancat, sau unde te duci, daca zici ca ti-e frig iti vor da o esarfa sau inchid geamul etc. Nu pt ca ii doare sufletul de tine ci pt ca ei se asteapta sa faci la fel pt ei, asta mentinand siguranta si armonia in societate.

8.Ce ar avea de invatat un roman de la un coreean?Dar un coreean de la un roman?

Romanii ar putea invata de la coreeni sa fie mai muncitori si mai putin egoisti. Individualismul este o sursa de evolutie, dar cand cade in extrema egoismului e daunator pt societate. Coreenii are putea invata de la romani sa fie mai increzatori in propriile forte si sa iasa putin din cuiele in care sunt batuti. Sa accepte ca exista intotdeauna cel putin 2 solutii pt o problema, chiar daca in manual apare numai una.
9.Care este ,in general,atitudinea coreenilor fata de religie?
Religia e un subiect firebinte in Coreea. Nu exista religie oficiala, dar au trecut de la shamanism, la budism chinezesc pt ca in secolul 21 in proportie de 60% din coreeni sa fie adepti ai protestantismului. Aici exista biserici una langa alta si fiecare are dogma ei. Exista secte religioase care vin la usa sau te opresc pe strada si incearca sa isi castige adepti. Sunt foarte agasanti si uneori periculosi (vezi secta Moon). Majoritatea coreenilor merg la biserica duminica si asculta predica pastorului, dupa care manaca si beau (alcool). Religia e mai mult o socializare, dar exista fanatici care o fac drept model de viata. N-ar fi rau daca n-ar incerca sa-i oblige si pe altii sa creada si sa actioneze ca ei. In Coreea pastorul e un maestru orator, care poate nu a citit integral biblia, dar in numele lui ‘Jesus’ da sfaturi si binecuvanteaza. La ei in biserica se slaveste numele domnului pe ritm de rock sau blues. Religia este deloc ritual sau traditie si este 100% business.

10.Care este,in general,atitudinea coreenilor fata de ecologie?

Ecologia ii preocupa mult, iar paznicul blocului se supara groaznic daca nu sortezi gunoiul cum trebuie. Incearca si multe surse de energie alternative si au ceva campanii de promovare a atitudinii ecologice.

11.Care este,in general,atitudinea coreenilor fata de cultura?

Daca spui cultura referindu-te la cunostinte atunci nu exista interes pt domeniu. Ei oricum cred ca tot ce zboara se mananca. Daca spui cultura, referindu-te la traditie atunci interesul este mare. Isi respecta traditia, se lauda cu ea si sunt interesati de alte traditii numai ca apoi sa traga concluzia ca a lor e mai buna ca a altora.

12.Ce sfaturi ai da unui turist care vine pentru prima oara in Coreea?

Un turist care vine in Coreea trebuie sa vina cu bani,pt ca aici totul e putin si scump. Turistul in Coreea de Sud e cel mai fericit. Toti il vor ajuta, ii vor zambi prietenos. Tara dispunde de mijloace de transport convenabile si toata Coreea se poate vizita intr-o saptamana. Nu exista probleme cu infractiunea. Desi opinia e subiectiva mancarea este departe de a fi un motiv de vizita a tarii, are farmecul ei. IUTE. Este indicat sa se informeze asupra mancarii pt ca nu are de unde alege in cazul in care nu poate manca iute. Tot ce va comanda va fi foarte picant, deci e bine sa stie numele unor mancaruri mai potrivite gustului lui/ei (jeopchae, bulgogi, bibimbap, samgyeotang, galbitang, bogeombap)

Multumesc Georgeta Aldescu si iti doresc mult succes aici in Coreea de sud.

Aici ma opresc cu seria despre Coreea de sud.
Sper ca am reusit,ptr cei interesati,sa fac o imagine destul de corecta si suficient de ampla a ceea ce inseamna aceasta tara si oamenii ei.
Cam asa ar trebui, in mare, sa fie si prin alte parti...dar...no comment. Parerea mea.